Intenția de acum este de a acorda atenție,
Intenționat,
La schimbările continue ale respirației,
Senzațiilor din corp,
Gândurilor și emoțiilor,
Învățând chiar cum să ne ancorăm în momentul prezent.
Știind că ori de câte ori atenția pleacă,
O putem reinvita cu prietenie și chiar curiozitate,
Înapoi aici.
Ce moment mai bun decât momentul prezent există ca să avem grijă de noi înșine?
Așa că în câteva momente,
Dacă îți cade bine,
Te invit să închizi ochii odihnindu-i sau lăsându-i pe un punct în fața ta și observând postura,
Poate chiar alegând intenționat o postură demnă,
Dar în același timp blândă a corpului.
Și pentru a ne ajuta să coborâm din mintea care gândește,
Invitând aici o ancoră.
Poate chiar întrebând,
Care e ancora mea de acum?
Ancora fiind ceva care ne stabilizează în momentul prezent,
Un loc unde putem odihni mintea ori de câte ori se plimbă.
Ancora poate fi ritmul respirației sau senzațiile din palme sau alegând ca ancora senzațiile din tălpi.
Care e ancora mea pentru a reveni la mine în acest moment?
Și observând că,
Între timp,
Mintea poate deja a plecat de aici.
Poate într-un alt loc,
Într-un alt timp.
Observând că asta face mintea noastră.
Și cu blândețe,
Ca pe un prieten,
Reinvitând-o din nou să se așeze,
Să se odihnească pe ancora.
Alegând încă o dată să-ți acordi acest moment prezent pentru tine,
Pentru a fi cu tine.
Observând dacă vin gânduri,
Pleacă gânduri,
Vin emoții,
Pleacă emoții.
Și ele fac parte din ritmul schimbător al minții.
Știind că ori de câte ori asta se întâmplă,
Ancora,
Poate ritmul respirației sau o senzație din corp,
E aici.
Și dacă e cazul ca mintea să fie reinvitată aici de 10 ori,
De 100 de ori,
În doar câteva minute,
Poate chiar felicitându-te că ai observat că mintea a plecat în alt timp,
În alt loc,
Reinvitând-o din nou pe ancora.
Iar acum la final,
Poate readucând mișcare în corp,
Poate deschizând ochii,
Conectându-te cu priveliștea din jurul tău,
Culorile.
Ce minunat e că avem ochii să vadă,
Picioare să-mi iargă,
Mâini și o minte.
Practica aceasta e încheiată.