Salut și bun venit în ziua șasea a minicursului de Mindfulness.
Astăzi vom continua să clădim pe fundația pe care am stabilit odățile trecute și ne vom uita un pic la gândurile noastre.
Până acum am explorat respirația și senzațiile corpului,
Iar astăzi vom continua să ancorăm atenția noastră în corp și în respirație,
În timp ce vom explora și vom lăsa gândurile să vină și să plece,
Fără să intrăm pe cât posibil în povestea lor și încercând să le privim din exterior.
Atunci când vorbim despre practicile contemplative,
În general nu este util să ne tensionăm,
Nu este util să ne încrâncenăm și să încercăm să obținem mari rezultate.
Acestea vin de la sine,
Dar este ideal să aducem o atitudine prin care nu ne chinuim.
În această idee,
Când vorbim despre gânduri,
Este important de înțeles că nu încercăm să le alungăm,
Nu încercăm să scăpăm de ele.
Singurul lucru pe care îl încercăm să-l facem este de a le privi în perspectivă,
Încercând să vedem gândurile din interior lor,
Uitându-ne la gânduri pe măsură ce ele apar,
Stau o vreme,
Iar apoi dispar.
Pur și simplu văzând procesul gândirii ca un flux continuu care se întâmplă conform studiilor într-un mod masiv în creierile noastre.
Studiile arată că avem undeva între 80.
000 și 120.
000 de gânduri pe zi,
Faptul pe care vă invit să-l verificați singuri.
Așa că poate începând practica de astăzi din nou prin a găsi o poziție comodă,
O poziție cât mai stabilă cu gâtul și capul în prelungirea coloanei,
Păstrând o poziție demnă,
O poziție care să arate în direcția intenției noastre de a fi cât mai treji,
Cât mai prezenți în experiența și în momentul acesta.
Lăsând corpul și mintea să știe că începăm o practică,
Dându-ne voie respirației să devină mai profundă,
Dându-ne voie să simțim aerul care intră în plămâni,
Dându-ne voie să simțim plămânul cum se dilată și se contractă,
Și pot observând acum de unde începem această practică,
Care este climatul nostru mental acum,
Există multe gânduri sau puține gânduri,
Există discuții sau vreun dialog intern pe care îl avem acum,
Pe cât posibil dându-ne voie să nu intrăm în această poveste și rămânând ancorați în respirație,
Simțind senzațiile inhalării și senzațiile produce de expirație.
Poate dându-ne voie acum să simțim corpul ca un întreg care stă și respire aici,
Dându-ne voie să simțim atingerea tălpilor sau șezutului pe suprafața pe care stăm,
Stând și respirând cu aceste senzații pentru câteva clipe.
Poate observând dacă am fost cuprinși de vreun gând,
De vreo imagine,
Și dacă atenția noastră a fost distrasă de aceste senzații.
Este ceva normal pentru mințiile noastre să fie distrase?
Poate doar alegând acum să observăm unde s-a dus atenția atunci când suntem prezenți și atenți,
Avem capacitatea de a lege unde punem atenția noastră.
Poate alegând acum să o aducem înapoi în corp,
Observând din nou respirația.
Poate alegând să spunem din nou inhalare atunci când inhalăm și expirație atunci când expirăm.
Inhalare,
Expirație.
Păstrând o atenție vastă și observând dacă pe scena atenției noastre au apărut din nou gânduri.
Poate alegând să le privim,
Precum frunzele care cad într-un părâu,
Ele vin,
Ajung în dreptul nostru,
Stau o vreme,
Chiar apoi trec mai departe.
Inhalare,
Expirație.
Uitându-ne la gânduri din exteriorul lor și nu din interior,
În povestea sau în imaginele în care gândurile ne atrag.
Poate observând cum se simte acum corpul nostru,
După aceste câteva minute de pauză,
Aceste câteva minute de atenție focusată și treptat,
După sunetul clopoțelului,
Dând voie corpului să se dezmorțească.
A ne uita la gândurile noastre poate fi un proces foarte complex.
Putem găsi multe dificultăți,
De-ar de asemenea este un proces foarte util spre a înțelege că nu toate gândurile noastre sunt reale,
Nu toate merită atenția noastră și nu toate merită să se dezvolte atâta timp cât nu le dăm atenție.
O zi bună!
Ne auzim mâine pentru ultima zi a cursului de Mindfulness.
