CULORILE PROASPETE ALE DIMINEŢII În fiecare dimineaţă ai ocazia de a începe un nou capitol în viaţa ta,
Sau o nouă pagină pe care să scrii cele mai alese cuvinte de care eşti tu capabil la momentul respectiv.
Şi este de exemplu dimineaţa aceasta în care observi culorile vii şi proaspete,
Ce se aştern în jurul tău asemenea unor pagini albe sau voale,
Ce se aşteaptă a fi scrise.
Sunt impresiile care vin dintr-o reversare a experienţei pe care o ai,
În sensul în care eşti la începutul scrierii,
În acel moment magic când trebuie să începi a aşterne pe hârtie ce este în gândul tău,
Dar încă mai zăboveşti pentru a lăsa ca impresiile să se aşeze pe deprind mintea ta,
Înainte de a exprima.
Şi astfel îţi imaginezi că te afli la o masă de scris pe care se află mai multe foi,
Nu neapărat albe,
Chiar şi colorate,
Dar care nu au fost încă scrise şi pe care va trebui să le completezi cumva de-a lungul zile.
Şi iei instrumentul de scris,
Să zicem stiloul,
Şi începi să scrii însă numai după ce ai privit cu atenţie tonurile proaspete ale dimineţii.
Fiindcă,
Într-adevăr,
În timpul nopţii s-a întâmplat o minune.
Şi anume,
În timpul când tu,
Cu siguranţă,
Dormeai,
Lumea s-a schimbat,
S-a înnoit.
Este ca şi cum,
În acest interval,
S-ar fi lucrat activ ca să se refacă scenă pe care tu urmai să joci a doua zi.
Dacă priveşti pe fereastră,
Vei observa coloritul viu al plantelor,
Verdele aprins sau în ori închis,
Dar cu tonuri puternice ale frunzelor,
Trunchiule copacilor,
Acel amestec interesant de cenuşiu sau alg în funcţie de specia copacului.
De asemenea,
Şi tonurile de culoare al obiectelor create de om,
Locuri,
Case,
Maşini.
Să nu mai vii dimineaţa.
De parcă un maestru cosmic ar fi desprafuit întregazare de toată oboseala zilei precedente.
Şi poate fi aşa slaub lucrurile.
Şi poate că,
De fapt,
Nu este altceva decât o reîncărcare cu energie a întregii naturi şi inclusiva ta pentru a-ţi juca în mod frumos şi corect jocul în marile destin ce te aşteaptă.
Un destin ce se continuă asemenea unei cărări pe drumurile neştiute ale lumii.
Şi eşti la masa de scris.
Şi în imaginaţia ta încep să distingi ce anume ţi-ai dori să realizezi în această nouă zi.
Lăsând deoparte fantomele trecutului şi orice lucru ce te apasă,
Caut să scrii.
Să scrii frumos,
În marea carte a vieţii,
Cuvinte alese,
Cuvinte frumoase.
O poveste ce se cere continuată,
Dar în oricum,
Chiar şi astăzi.
Dar în timp ce contempli aceste lucruri,
Pe masa ta apară o carte.
O carte minunată.
Asemenea creată unui baz ce se continuă de undeva din vremurile străvechi.
Sunt fragmente din vechea carte a vieţii.
O carte pe care,
Când o deschizi,
Distingi vieţile multor oameni.
Dar m-a ales să observ cei care ţi-au preşedat în arbole tău genealogic.
Pe unii ştii,
Pe alţii nu-i ştii,
Ci priveşti această carte.
Uimit până la geneza iniţială când,
Dintr-un singur om,
Au plecat toţi oamenii acestui pământ.
Dar simţi că mai trebuie să mai fie ceva.
Şi te întrebi,
Dar înainte de primii oameni,
Ce-a mai fost?
Şi atunci apare o altă carte.
Cartea genezei întregului univers.
Şi parcurci cu febilitate tainele măreţe ale lumii în care trăieşti.
În aspectele ei reale şi imaginare.
În complexitatea unei rarităţi pe care unor o înţelegi,
Altor o intuieşti,
Altor niciodată.
Şi pur şi simplu o contempli,
Fără să ai niciun fel de explicaţie sau de intuiţie.
Dar te întrebi,
Dar totuşi această frumoasă natură,
Această lume,
De unde a apărut?
Şi atunci apare o a treia carte.
Cartea malului creator.
Şi înveţi astfel despre un mare creator,
Un mare autor,
Neştiu şi necunoscut,
Cu origini care nu sunt clare,
Fiindcă este un mister,
Dar care în iubirea şi pasiunea sa a zâmislit întreaga zară,
Întreaga lume,
Întregul univers,
Pentru a fi un loc al bucuriei şi al renaşterii.
Şi atunci te întrebi,
Unde este acest mare creator?
Întotdeauna te simţi prezenţa lui alături de tine.
Este ca şi cum ar fi coborât din înaltul bolţii cereşti,
Lângă tine,
Şi acum îţi vorbeşte prin trăiri şi cuvinte,
Ce se transpun în cele mai alese sentimente şi cânturi.
Domnul meu te-a născut în mijlocul planetei Pământ,
Pentru a te bucura de darul vieţii pe care eu l-am revărsat,
Peste întreaga zară.
Fie ca această nouă zi să fie pentru tine o încazie de renaştere,
La forma originală a ceea ce am gândit,
Că trebuie să fie omul de Pământ.
Şi astfel de cuvinte şi de gânduri se creează acum în mintea ta,
Umplând golurile pe care le aveai şi îndoielile pe care le nu trăiai,
Înăturând orice fragment de întuneric şi orice boală sau de suferinţă aflată în corpul tău,
Suflet s-a într-o.
Şi o dată simţi cum renaşti şi corpul tău devine asemenea celul pe care-l aveai în zorii copilăriei,
Şi mintea devine strălucitoare şi cugetară,
Curată,
Şi sufletul asemenea unui râu care curge calm şi puternic la val.
Da,
Această întâlnire cu Cel de la început şi de la sfârşit cu omul primordial ţi-a dus în sfârşit inspiraţia necesară pentru a scrie.
Şi ei,
Instrumentul de scris şi a ştern,
Astfel de cuvinte.
În această dimineaţă am observat tonele proaspete ale zilei care va urma.
Şi din adâncul nopţii am înţeles că am această care frumoasă,
Acest destin minunat,
Ce se deschide înaintea mea,
Chemându-mă către împlinirea celor mai alese dorinţe şi sentimente ce vreodată au existat.
Voi umple paginile acestea de-a lungul zilei cu cele mai frumoase gânduri,
Cu cele mai alese sentimente şi cu cele mai puternice exprimări ale recunoştinţei şi iubirii,
O revârsare de plină a ceea ce este mai bun,
Mai sfânt şi mai nobil în fiinţa mea.
Şi astfel de cuvinte continui să le aşterni pe măsură ce timpul adaugă şi el mărturia unei vieţi trăite frumos şi nobil pe minunată,
Albastră,
Planetă,
Pământ.
Ţine-mi minte aceste lucruri şi practicăle,
Dragul meu prieten şi frate,
În Hristos şi în umanitate.
Pace ţie!
Da,
Pace ţie!
