Spatiul Personal De Protectie Si reincarcare

Meditatie ghidata / vizualizare care creeaza un spatiu mental, in comuniune cu natura, in care te poti reincarca cu energie, ramanand protejat si in siguranta.

Background music used with permission from the music composer, Music Of Wisdom

Transcript

Guided Meditations for Your Development Aceasta este o meditație pentru construcția unui spațiu interior de reîncărcare și protecție. E o dimineață frumoasă de vară timpurie. Soarele strălcește, Încălzind ușor natura. Sunteți pe o pagiște, Plină de iarbă și de flori de câmp. E cald, Dar nu fierbinte. Vântul ala e ușor, Îl simțiți în păr, Simțiți cum vă flutură hainele pe voi. Iarba dansează în vânt, O simțiți pe glesne, Învăcând de la pielea, Iar mirosul florilor este îmbătător. E liniște, Doar în depărtare se aud triluri de păsărele. Din înaltul păzduhului coboară un vult imens, Negru, Cu buler alb, Cu privire iute și înțeleaptă, Care vine și aterizează lângă voi. Își lasă capul în pământ a salut și a invitații. Aplecați și voi capul a salut și a respect, Apoi încălecați, Ținându-vă de gât. Simțiți penele moi, Dar ferme, Simțiți fierbințea la trupului care freamătă sub voi în momentul în care decolează către înaltul cerului. Vântul însboară repede, Vântul bate agitându-vă pletele și agitând penele vulturului. În depărtare vedeți niște munți de care vulturul, Cu voi călare, Se apropie cu repeziciune. Îi traversează urmând meandrele unor chei. Jos vedeți, În depărtare, Sclipirea luciului râului care a săpat cheile. Vulturul a trecut de munți, Acum plutește deasupra unei alte pagiști care e la o margină de pădure. Încet și cu grijă vulturul încetinește, Coboară și aterizează. Coborâți de pe vultur, Vă înclinați capul a salut și a respect. Vulturul înclină și el capul până în pământ, Își strânge aripile și se așează așteptându-vă. Mergeți către lizirea pădurii care nu e foarte departe. Pe măsură ce vă apropiați, Simțiți răcoarea umedă a pădurii, Mirosul de pământ reavăn amestecat cu mirosul de frunze care alcătesc solul pădurii. Sub tălpi încep să se simtă acele căzute din cupaci, Rădăcinile și plantele care cresc în pădure. Intrați în pădure și mergeți pe o cărare cruită special pentru voi. Nu e foarte lungă. La capătul ei vă așteaptă cel mai mare și mai bătrân cupac pe care l-ați văzut în viața voastră. E atât de mare încât nu-i puteți cuprinde tulpina cu mâinile. Vă apropiați, Înclinați fruntea a salut respectuos și vă lipiți cu tot trupul de scoarța lui. Simțiți pe obraz ați primit scoarța de copac. Cu degetele puteți simți crepăturile din scoarță, Zonele în care a crescut mușchiul și zonele proaspete. Copacul tremură ușor a acceptare și a așteptare. Îl rugați cu respect încât să vă primească. Copacul acceptă și în acel moment scoarța lui devine din ce în ce mai fină, Din ce în ce mai moale. Iar copacul vă permite să intrați în interiorul lui, Să deveniți una cu el. Simțiți cum picioarele se întind, Intră în rădăcinele copacului. Prin ele simțiți energia rece, Tăria și soliditatea pământului care ține copacul de atâtea mii de ani în picioare. Mâinile vi se ridică deasupra capului către coroană, Iar degetele pătrundă în frunze. Simțiți căldura soarelui cum hrănește, Cum ajută copacul să crească și să contribuie la sănătatea naturii. Sunteți una cu copacul. Vă bucurați de liniștea, Soliditatea, Energia statică și puterea copacului vostru. În jurul lui ceilalți copaci freamate, Împreună alcătresc un zid de netrecut. Sunt frați bătrâni care s-au juruit că vă vor păzi, Că vor avea grijă, Astfel încât voi să fiți absolut siguri, Absolut păziți, Absolut lipsiți de orice pericol și să puteți rămâne în contact cu Mama Planetă care vă dă tărie și cu Tatăl Soarele care vă dă energie. Rămâneți cu degetele frunze alimentându-vă de la Soare și cu picioarele rădăcine alimentându-vă de la Pământ, Atât cât simțiți nevoie. Mulțumiți Tatălui Soare că v-a dat energie. Mulțumiți Mamai Pământ că a avut grijă de voi. Începeți să retrageți încet, Încet degetele din frunze, Picioarele din rădăcini și să ieșiți din copac. Vă regăsiți în poziția în care erați când ați intrat. Lipiți cu tot trupul de copac, Cu mâinile întinse în lateral îmbrățișându-l și simțindu-i puterea, Tăria, Înțelepciunea. Mulțumiți ei în gând. Copacul freamătă că a răspuns. Cărarea pe care ați venit se redeschide. Pe ea ieșiți din pădure, În soare, Pe pagiștea pe care vulturul vă așteaptă răbdător. Mergeți la vultur. Înclinați fruntea a salut și a respect. Vulturul vă salută și el lăsându-și capul până în Pământ. Îngăieți-i ușor penele de pe creastă și încălecați pe el. Vulturul se ridică, Decolează și face drumul înapoi. Zburați cu el. Treceți de cheile practicate în munți de râul bătrân pe care îl vedeți lucind jos în depărtare. Reapare pagiștea de plecare. Vulturul coboară, Aterizează și vă ajută să descălecați. Își apleacă capul în Pământ, A salut și a respect. Plecați și voi fruntea, A salut și a respect. Salutați-l. Vulturul pleacă. Sunteți din nou, Ca la început, În aceeași pagiște, Încălzită ușor de razele soarelui începutului de vară. Simțiți iarba cum băgâdile la glezne, Vântul cum adie ușor, Parfumul amețitor al florilor de câmp. Salutați cu un ges curt Tatăl Soare care vă încălzește, Mama Pământ care vă susține. Mulțumiți-le și reveniți în camera voastră.