Binevenit!
Mă bucur că ai ales să petreci aceste momente alături de mine.
Dacă ai pornit această meditație.
Cu siguranță ai pierdut un animal de companie pe care l-ai iubit în tot sufletul.
Poate că a fost o crină.
Copisica.
O pasăre care țău plea dimineațile cu căltecul ei.
Poate o neoporaj.
Sau altă ființă.
Care deveni parte din viața ta.
Indiferent de host.
Acoltoare.
Iar daca acoltoate.
Şi-apselţa lui Soniei Cuntează.
Așa că.
.
.
Înainte de orice altceva.
Vreau să-ți folosesc.
Din ceea ce simți acum nu este greșit.
Nici de stătea.
Nici o goluri.
Nici lacrimile cărăpadi însănii.
Nici momentele în care vin amintirile.
Iar inima parcă ți se frânge încoadată.
Durerea pierderei unei animale companie.
Este adesea înțeleasă cu adevărat doar de cei care au trecut prin ea.
Cei care ne-au trahit.
Uneori încearcă să ne alinăspun în lucruri frumoase.
Dar fără să-și dea seama.
Ne fac să ne simțim și mai singuri.
Pentru că nu e vorba despre un animal.
E vorba despre cine eram.
Care a fost aici cu noi.
În fiecare zi.
Şi asta contează.
Era cine era.
Care te aștepta.
Că ai să bucura sincer când te vedea.
Care simțea tristețea fără să fie nevoie de cuvinte.
Cineva care iti ofera iubire.
Complet necondiționat.
Și după aceea ce adurere ai state de mare?
Pentru că iubirea nu ține acum despre aceea.
Iubirea ştie doar să le judeauă suflete.
Astăzi nu trebuie să demonstrezi nimănui cât de mult ai iubit.
Nu trebuie să explici de ce suferi.
Și nu mai are voie să simți vinovăția.
Nici nu trebuie să simți.
Gen Salut şi ieri!
Să o cheară zi.
Pentru că lacrimile încă apar.
Deși i-a trecut ceva timp.
Turerea urmează-o în calendar.
Iubirea niciodată!
Acest timp.
Este doar al tău și pentru tine.
Din veţi să te aşezi într-o poziţie cât mai comodă.
Lasă mâinile să se odihnească fieresc.
Lasă-mă mării să se moaie putin.
Nu pentru că trebuie să te relaxezi.
Ci pentru că,
Măcar pentru câteva clipe,
Nu mai e nevoie să porți toată această greutate.
Inspirant cealalti.
Fără să forțezi.
Fara senonele.
Cu toată inspirația.
Iar cand expiri,
Încă adheță fii aici.
Neîncudate.
Inspiră ușor.
Shakespeare my land.
Toată toată.
După pierderea animalului de companie,
Casa se schimba.
Nu pentru că arată,
Dar trebuie.
Ci pentru că sună altfel.
Există o liniște pe care ne-o observăm.
Finiștea unui bol călărămâne de atez.
Liniștea unei uși în fața cărăia întâi mai așteaptă nimeni.
Căliniștea unei culcoși goale.
Clinștea fașilor de la buzăr,
Care se mai auntă.
Poate că încă te-a surprins uitându-te instinctiv în locul preferat.
Poate încă deschizi ușa așteptând să apară.
Poate.
Pentru o fracție de secundă.
De mine ața,
Uiți că s-a întâmplat.
Și-apoi ți-am tești.
Iar durerea revine.
De fiecare dată.
Nu pentru că refuzi realitatea.
Ci pentru că iubirea crează obiceiuri.
Mii de gesturi mici.
Atât de firești.
Încât nici nu le observăm.
Până când te întrezi.
Nu mai au cu ei să se adreseze.
Poate încă erau stegi numele fără să-ți dai seama.
Poate încă păstrezi lesa în același loc.
Bolurile.
Pădurica.
Nu pentru că nu poți merge mai departe.
Ți-ai bătut căinii mata?
Încă păstrează ritmul vieții pe care ați avut-o împreună.
Uneori,
Cei din jur încearcă să ne încurajeze.
Vă mulțumim și va rog să vă abonați!
Hai,
Avut-o viata frumoasa!
Măcar acum nu mai suferă.
Poate că toate acestea sunt adevărate.
Dar adevărul nu e întotdeauna ceea ce inimă are nevoie să audă mai întâi.
Plângi desperanța.
Inima are nevoie să se simte înțeleasă.
Pentru ca niciun alt animal.
Oricât de minunat ar fi!
Nu v-a fi acesta.
Nu va avea aceeasi privire?
Nu va avea aceleași obiceiuri.
Și nu va avea aceeași personalitate.
Aceleași lucruri mici care-l răceau unic ța unică.
Nu ți este dor de orice animal de companie.
Îți este dor.
DALTĂ De cel pe care l-ai iubit.
Și asta face toată diferența.
Poate că te-ai întrebat dacă lucrul va suferi prea mult.
Dacă cinci luni sunt prea multe.
Sau șanse.
Sau nu?
Sau mai mult.
Nu există o durată corectă pentru doiul.
Unii mă amând plângând fiecare zi.
Alții cred că se mai bine.
Iar apoi au vrut sa-si comota.
Păi de fotografie.
Vezesc o zgară de trănsertare.
Și se deschide din nou.
Accearana.
Deși totul părea liniștit.
Asta nu înseamnă că faci pași înapoi.
Înseamnă doar că iubirea există.
Durerea vine-n valuri.
Uneori sunt blende.
Alte ori sunt dure și te surprind.
Care niciodată v-a învățat.
Poate că există și întrebări.
Aș fi putut face mai mult.
Am observat prea tare ziua.
O arămdată ceezea prea devreme.
Oare știu cât de mult l-am iubit sau iubită?
Aceste întrebări apar la atâtea multe inimi.
Mai ales seara.
Ca să faci aliniștere.
Și pentru că nu există răspunsuri sigure.
Mintea începe să le caute singură.
Nu a știut.
Nu a știut.
Ne vom întoarce la ele ceva mai târziu.
Nu cază lealunga.
Ci ca să le privim cu mai multă blândeață.
A drumului meu.
Este suficient doar să observi că sunt acolo.
Fără să le ajute aici.
Şi fără să te judeci.
Lasă-l să treacă,
Asemenea în norii lor de pe ce.
Levezi.
Recunoști.
Şi la laşi,
Să şurbează drumul.
Mai există un lucru pe care mulți oameni îl descoperă după moartea unui animal de companie.
Nu este doar tristetea.
Este dorul.
Dorul de o prezență care făcea parte Din fiecare zi.
Dorul de cineva care nu-ți cerea să fii.
Perfect.
S-a perfectat.
Acestei ființe nu-i păsa cât câștigai sau cum arătai.
Sau dacă avea zi bună sau n-a mai grea.
Pur și simplu de iubire.
Iar cand oaspea de iubire dispare din viata de zi cu zi.
Nu pierzi orice animal.
Pierzi un martur tăcut al vieții tale.
O fiinta care iti cunostea rutina.
Sterile.
Bucurile și lacrimile.
O fiinta care a fost alaturi de tine in nenumarate momente obisnuite.
Iar acele momente au însemnat mai mult decât îți dai seama.
De a cea inimă încă-i simte lipsa.
Nu pentru că este ceva în regulă cu tine.
Ci pentru ca iubit.
Și pentru că ai simțit iubirea.
Petrul vă doare limonul tău.
Nu încerca să mai faci durerea să dispari.
Nu trebuie să încerci să dai dovadă de și mai multă putere.
Și nici măcar nu trebuie să încerci să te simți mai bine.
Este suficient sa fii aici?
Exact așa cum ești.
Cu tot ceea ce porti in inima.
Şi cu clinștea.
Sau ușurarea,
Că măcar pentru puțin timp.
Nu mai trebuie să porți toată această povară în singurătate.
Pe măsura ce respirația își găsește ritmul firesc.
Fără să încerci să schimbi ceva.
Încărieți 10 torci.
Pentru ca te va clipa.
Într-un loc în care te-ai simțit bine alături de animalele tău de companie.
Nu trebuie să fie un loc spectaculos.
Este suficient să fiu un loc adevărat.
Sufrageria.
Grădina.
Un parc.
Un drum pe care obișnuiați să vă plimbați împreună.
Cu locul care este contemplat din micii și locomii.
Un loc în care s-a întâmplat doar.
Viața.
Criatate simplu.
Arcătuită din gesturi marunte.
Care floresc pentru toate oamenii.
Devin cele mai prețioase amintiri.
Privește acel loc în ideea ta.
Observă-l!
Hai!
Ascultă Sunea tale!
Să alinștea.
Nu este nevoie sa vezi fiecare detaliu.
Este suficient să simți că acel loc există.
Și că face parte din povestea voastră.
Acum,
Dacă simți că este aregulat,
Las-o amintire să apară.
Nu-mi cer casele clasice aici.
Nu căuta pe cea mai importantă.
Și nu te duce la ultima.
Lasă ținima să leagă.
Poate-l vei zâmge niște iti.
Poate o vezi venind din întâmplinarea ta.
Poate ți-amintești o prijire.
Sau un gest care are ușa de fiecare dată să te facă să zâmbești.
Ori că n-ar fi amintirea căreapare.
Primește-o cu blândețe.
Observă ceva.
În această antire există două lucruri în același timp.
Există doar.
Și există iubire.
Dorul nu șterge iubirea.
Iar iubirea nu-și tărge dorul.
Hai să le lăsăm să existăm drumul.
Fără să se lupte amul cu celălalt.
Mulți oameni cred că durerea este opusul iubirii.
Dar nu este așa.
Durerea este felul în care iubirea continuă să existe atunci când nu-și mai găsește locul în lumea de afară.
Iubirea este încă aici.
Doar că nu mai are cui să ofere salutul de dimineață.
Mângâierea.
Joaca.
Privirea.
Şi atunci le munea un minima.
Căutând întăcere ființa de care e dor.
Nu este un semn că ceva s-a stricat în interiorul tău.
Este doar dovadă că iubirea că trăiești.
Poate ai observat că uneori îți vine să iei telefonul pentru a arăta cuiva o fotografie?
Si iti dai seama ca este unul cu fotografie cu el,
Sau eu.
Poate începi să zâmbești când îți amintești o întâmplare amuzantă.
Iar câteva secunde mai târziu apar lacrimi.
Bucuria și gristețea pot locui în același loc.
Una nu a lungă pe cealaltă.
De multe ori merg împreună.
Pentru că fiecare amintire e frumoasă.
Ne-amintește cât de prețioasă a fost legătura aceea.
Gândește-te puțin la ceva.
Animalul tău de companie nu și-a măsurat niciodată iubirea.
În funcție de reușitele tale.
Animalită de companie.
N-avea nevoie de explicații.
Nu ținea de aparențe.
Nu-i păsate,
Acolo cui zi era perfect.
E păsat doar de tine.
Te cunoștea.
Și-ar fi încrederant tine.
De zi!
Pentru a cea suflet.
Tu asemeneai acasă.
Că l-o cughiu ca să simțeam siguranță.
Care putea dormi fara griji.
Locul în care se întorcea mereu încrederea.
Pentru ca acolo exista iubire.
Unăori,
Durerea începe să șochtească altceva.
Oatea au zid.
Aș fi putut face mai mult.
Poate că am observat prea multe ziuri.
Poate mai exista o sansa.
Aceste gânduri apar în foarte multe inimi care trec prin doiul provocat de pierderea unui animal de companie.
Pentru că atunci când iubirea pierde pe cineva atât de drag.
Mintea încearcă să rescrie sfârșitul.
Dacă.
Este unul dintre cele mai grele cuvinte pe care le cunoaștem.
Inspiram ce-ai.
Iar pe masura ce expiri foarte lent.
Nu încerca să alungi aceste gânduri.
Nu este nevoie să te lupti cu ela.
Întreabă Ledoar cu blindețe.
Dacă cineva drag mi-ar spune aceeași poveste.
A judecat de aspru.
Sau aș fi deopărțuat în care îl vii.
Cărenţi urcati!
Care l-a decis dificile cu informațiile pe care le avea atunci.
De multe ori,
Suntem mult mai îngăduitori cu ceilalți decât cu noi înșine.
Dar.
.
.
Animalul tău nu ți-a cerut niciodată perfecțiune.
Animale nu iubesc perfecțiunea.
Iubesc prezenta.
Iubesc băcea cunoscută.
Mâinile blânde.
Rutina care le oferă asiguranță.
Iubesc clipele petrecute ampreuna.
Și dacă ar putea vorbi în limba oamenilor.
Poate ca nu si-ar aminti greselile pe care ti le reprociezi acum.
Vă deșerăm de altceva.
Călura de acasă.
Mâncă iar hârtia.
Hrana pregătită hugrijă.
Jaca.
Serile Patricote impreuna.
Momentele.
În care v-ați avut aproape.
Mii de gesturi mici.
Gesturi care puse la oaltă.
N-a un semnat întreagă lui saliei lume.
Iubirea adevărată este aproape întotdeauna discretă.
Rare ori face gesturi spectaculoase.
Se scunde înclurile obișnuite.
În bolul coapă scâmbat în fiecare zi.
El l-a salvat înainte de plimbare.
În litiera curățată fără să stai pe gânduri.
În nopțile nedormite.
Şapta cea singură.
Santa Iti.
La vremea aceea,
Toate păreau lucruri obișnuite.
Astăzi.
Înțelegi câte prețioase au fost.
Lacrimile pe care le-ai acum.
Nu vorbesc doar despre pierdere.
Ele vorbesc și despre iubirea.
Spune fără cuvinte.
Viața aceasta a avut o semnătate.
Legătura aceasta a fost reală.
Iubirea aceasta merită păstrată în inima.
Nu este nevoie să încetezi să simți dorul.
Miceastă-s.
Nici mai nu.
Scopul acestei meditații nu este să te facă să uiți.
Ci să te ajute să porți iubirea.
Fără ca povară se devine de nesuportat.
Ori aceasta schimbare nu apare dintr-odata.
Se așează cer.
Respirație după respirație.
Amintire de pe amintire.
Mai rămâi câteva clipe în acel loc din aminterea ta.
Nu este nevoie să faci nimic.
Doar să fii acolo.
Și lasă ținima să se-ntească.
Nu doar ca ultima zi.
Cine treacă poveste.
O poveste minunată.
Plina de iubire.
Pe masura ce stai aici.
S-ar putea să observi ceva ce durerea ascunde foarte des.
Atunci când pierdem un animal de companie.
Mintea are tendința să se întoarcă mereu la ultimele clipe.
La boala.
La accident.
La ziua în care totul s-a schimbat.
Arma despărțiră.
Parcă-n ce-ar că iar și iar.
Să înțeleagă ceea ce nu mai poate fi schimbat.
Şi forţeşti de a se ama.
Începe să privească întreaga poveste doar prin acel ultim capitol.
Poate că și tu ai observat acest lucru.
Poate că ultimele ore au devenit atât de puternice încât au acoperit în mii și mii de momente frumoase.
Nu pentru că asta-și dorește inima.
Ci pentru că mintea caută explicația.
Minte căut-o în răspuns.
Ceva ce poate nu va gasi niciodata.
Dar iubirea nu locuiește doar în acele clipe.
Iubirea ocupă întreaga poveste.
Imaginează-ți pentru o clipă că ții în mâinile o carte.
O carte groasă.
Plină cu toate zilele petrecute împreună.
Fiecare pagina spune o poveste.
O plimbare.
Vă după amează liniștită.
Mretișare.
O privire.
O năzbâtie care te făcea să râzi.
O zi obișnuită.
Apoi încă una.
Și încă un.
.
.
Pagina după pagina.
Haideți să vă mulțumim pentru vizionare!
Există și ultima pagină.
Face parte din carte.
În următoarea rețetă.
Care este doar o pagină.
Una singura.
Care naintea ei exista suta de alte pagii.
Pline de viata si de iubire.
Pline de momente care merita sa fie amintite.
Astăzi nu încercam să uităm ultima pagină.
A eredem doar dimensiunea ferească.
Nu-i mai permitem să acopere întreaga poveste.
Poate că există o încoderință pe care o porți în lima.
Încoazi.
Încopri în bare.
Încă o seară petrecută împreună.
Iudării țăcirească.
E una dintre cele mai curate in formele iubirii.
Privește-o cu blindețe!
Daca ai fi primit-o inca o zi.
Ar fi fost suficient.
Stau aici,
Iubitor,
Te-o caun.
Și încă una.
Iubirea nu se pune niciodată.
Ajunge.
E suficient.
Iubirea sorește întotdeauna ceva mai mult timp.
Poate că undeva în adâncul inimii există și un alt gând.
N-am avut timp să mă pregătesc.
Oatec chiar acum.
Ai gândit lucrul acesta.
Adevărul este că aproape nimeni nu este pregătit.
Mintea poate înțelege.
Dar iubirea spera.
Iubirea sper până la ultima clipă.
Iubirea sperrălor miracoli.
Și nu este nimic greșit în asta.
Hașa iubeste inima!
Dacă vinovăția încă îți este alerturi.
Nu încerca să o alungi.
Privește-o alții!
Imaginează-ți că ești o parte din tine care încă încearcă să înțeleagă.
O parte speriată,
Care încă pune întrebări.
Nu este o dușmă.
Și nu este dovad dacă ai greșit.
Este felul în care mintea încearcă să găsească certitudine.
Acolo unde certitudinea nu exista.
Adu-te-n nou în fața ochilor tăi,
Imi agine animalele viitoare.
Alege un moment.
În care era pur și simplu el.
Săria.
Privește-l!
Vizești-o cu iubire.
Observă cât de firesc trăia în fiecare zi.
Animalele nu petrec timpul trecut.
Nici în viitor.
Când se bucură.
.
.
Se bucură cu totul.
Când se odișnească.
Se odihnească cu adevărat.
Poți plăti?
Iubesc fara conditii.
Fără reproșuri.
Fără să țină săcotea la greșele lor.
Poate ca acesta este unul dintre cele mai pretioase daruri pe care le-ai primit.
Nu prin cuvinte,
Ci prin felul în care această ființă a trăit.
Ți-arătat că viața nu se măsoară doar în noi.
Să mă suară clipe treite cu adevărat.
În încredere.
Înapropiere.
In siguranta.
În iubirea oferită fără rezerve.
Și poate merita să privești încă o dată întreaga poveste.
Nu priviți-a lui care s-a încheiat.
Diferințele în care a fost trăită.
Ai oferit adevărat.
A eu fără tigrane.
Ai oferi tratamente.
Jacques.
Grijă.
Dar mai presus de toate.
Ai oferit un camin.
Un loc în care această ființă minunată a fost iubită.
Un câmin plin de iubire este cel mai mare dar pe care-l poate primi un animal.
Acum aș vrea să te gândești la ceva.
Nu ca la un adevăr pe care trebuie să-l accepti.
Ce calau posibilitate.
Oare legătura dintre voi s-a încheiat?
Său doar să schimbați!
Nu mai poti simti blănita.
Nu mai poți întâlni privirea.
Dar pot simți recunoaștința.
Poeții zilbii când îți amintești contemplarea.
Poți deveni un om mai bun.
Datorite iubirii pe care ai trăit-o.
Poți privi cu mai multă compasiune.
Orice suferință.
Și mai presus de toate.
Poti iubi mai profund.
Tocmai pentru că ai cunoscut această legătură.
Toate acestea sunt adevărate.
Relația voastră este un argie.
Nu un formă pe care-aș fi dorit-o.
Dar într-o formă pe care nimeni și nimic nu o poate.
Nu mai poate lua.
Iubirea devarata nu se schimba.
Iubirea adevărată ne schimbă!
Iar ceea ce ne schimbă rămâne cu noi.
Poate ca in ori apare si teama ca daca vezi in vii din nou,
Avea uitare.
Dar nu este așa.
A zâmbit în seama uitată.
A merge mai departe nu inseamna a iubi mai putin.
Vindecarea nu este o trădare.
Recunoștința nu șterge dorul.
Iar liniștea nu șterge iubirea.
Inima poate văstra toate aceste lucruri în același timp.
Bună vântură pe piață!
Pe mine.
Lucra unde e simbolul.
Ci ca un gest de bunătate față de propria taini.
Simpliți palma.
Respiratia.
Şi bătaiele inimii.
Aceasta e inima care e obitată de multe.
Care simtea detator.
Aceasta e inima ta.
Care într-o zi va putea zâmbi fără să simtă că își cer iertare pentru asta.
Merea mai câteva clipe aici.
Fără să te agăți de trecut.
Și fără să încerci să-l lași în urmă.
Doar lăsând iubirea să fie ceea ce a fost întotdeauna.
Liniștite!
Credincioasa.
Fidel!
Și mai puternică decât timpul.
90 de minute rezervate.
Sound Demonstrat.
Dormi aici!
Cu o inima care e viteza.
Și care acum învață în Cer.
Cum să ducă această iubire mai departe.
Există un adevăr pe care durerea îl dezvolie foarte încet.
Uneori după uneori.
Altă ordupare!
Lufine dintr-o dată.
Se așează minimă aproape penesimțită.
Și spunea atât de simplu.
Iubirea ți-a cerut niciodată să încertezi să trăiești.
Animalul tău nu te-a iubit pentru ca intr-o zi viata ta sa ramana blocata in tristete?
Ceea iubită în zilele albistului ta.
Îndiminețile grăbite.
Hăsările niștite.
În momentele în care râdeai și în zilele în care ți era mai greu.
A fost alături de tine în timp ce viața mergea înainte.
Iar iubirea voastră făcea parte din această viață.
Poate că v-a venit o deminiață.
Încât vrem tine el,
Sau de ea.
Și înainte ca ochii să se umple de lacrimi.
Ava părerea muzicală.
A zembel sub tine.
Născut dintr-o amintere.
Şi-atunci veţi alege ceva.
Nu cadorul a dispărut.
Ci că recunoștința a început să stea lângă el.
Dorerea nu vorbește despre slăbiciune.
Vorbește despre legătura care a existat.
Lacrimile nu sunt fragilitate.
Iele arată spre iubirea devărată.
Iar cea ce simțeacu.
Este dovada ca aceasta iubire a avut o insemnatate profunda.
Că te-i întreba de noi multe ori.
Oare cât va mai dura?
Poate că astăzi poți lăsa această întrebare să se odihnească.
Dolul nu este o cursă.
Există un termen până la care ar trebui să fie bine.
Nu există un moment în care cineva poate spune că ai suferit suficient.
Există doar acest drum.
Pe care si acare il parcurge in felul acesta.
În propriul ritm.
Vor exista zile mai joare.
Și vor exista zile în care dorul va reveni pe neașteptate.
Dacă se întâmplă astea.
Nu înseamnă că te întorci de unde ai plecat.
Înseamnă doar că iubirea.
Încă își găsește ecoul în inima ta.
Aduți aminte de valorile despre care am vorbit.
Învai în urămurile!
Se apropie să-nalță.
Sărătorage.
La fel se întâmplă și cu durerea.
Nu este nevoie să elucții împotriva fiecărui val.
Poţi să-l lai şi să vină.
Să-l simți.
Și să ai încredere că mai devreme sau mai târziu se va liniști din nou.
Și se va retrage.
Înainte să încheiem această meditație.
Aș vrea să te invit la un gest foarte simplu.
Răzgăște-mi gând!
Numele animalului tău de companie.
O singură dată.
Imaginează-ți că e puțin.
Privirea.
Pianita.
Tot ceea ce apare firesc in tine.
Nu te grăbi.
Iar acum spuneam gând.
Câteva cuvinte.
Multumesc!
Multumesc pentru iubire.
Multumesc pentru incredere.
Multumesc pentru realitate.
Mulțumesc pentru toate diminețile și pentru toate serile,
Pentru toate clipele obișnuite care astăzi au devenit atât de prețioase.
Mulțumesc pentru că am avut șansa să împărțim o parte din viața.
Lasa aceste cuvinte sa ti aseze liste.
Nu este nevoie să-ți imaginezi un răspuns.
Uneori iubirea nu mă are nevoie de responsabilitate.
Are doar nevoie să fie exprimată.
Acum.
Începem chat.
Să ți-o observi din nou respirația.
Observi respirișimea acestui corp.
Temperatura aerului.
Pe aia în care te afli.
Fără graburi.
Nu este nevoie să revii brusc.
Acordeți câteva clipe.
Și mai întâi ales ghideau ochii.
Aș vrea să păstreze în inimă un singur gând.
Ferea pe care o simti.
Nu este dovada ca este ceva in regula cu tine.
Este dovadă că l-am momentat.
În viața ta a existat o legătură extraordinară.
Ai fost bătut?
Şi-ai primit iubire.
Iar nimic din ceea ce s-a schimbat nu poate sterge acest adevăr.
Nici timpul.
Nici despartirea.
Nici moartea însăși.
Oricate ori îți vei aminti de animalul tău de companie.
Nu încercați să alegeți între lacrimi și zâmbete.
Lasă-le să există împreună.
Uneori vor veni lacrimile.
Alte ori.
Va veni zilnători.
Simulior.
O fordăneam întouă.
Poate că aceasta este una dintre cele mai sincere forme ale iubirii.
Vă mulțumesc că mi-ai permis să te însoțiesc în aceste momente.
Sper că simți puțin mai multă liniște.
Putin m-am întâblândat să.
.
.
Față de propria ta inimă.
Și poate.
Puțin mai puțină singurătate.
Inspiram ceea ce a coadat.
Shakespearea foartele.
Mișcă-ți ușor degetele în mâinilor.
Săpoi.
Degetele picioare lor.
Și când simți că e momentul.
Deschide-o,
Șoroc!
Părți doresc când zilele care vor veni.
Să porți cu tine nu doar dorul.
Ce și recunoștința.
Recunoștința pentru o legătură pe care nimeni nu ți-o poate lua.
Pentru iubirea pe care ați împărtășit-o.
Pentru toate clipele.
În care ați fost unul pentru celălalt acasă.
Pentru ca iubirea ta de profunde nu dispare niciodata.
Își schimbă formă.
Dar rămâne.
Totdeauna rămâne!
Îți mulțumesc că ai fost aici!
Ai grijă de tine.
Şi fie ca liniştea să-şi găsească în cer.
Locul în inima ta.
